O sa incep precum Creanga si o sa spun ca nu stiu altii cum sunt, dar eu… eu la botez, am ales “Mersul Trenurilor” si un pix. Ai mei s-au gandit ca am ales cartea si pixul, semn clar ca voi face scoli multe si voi ajunge un om destept intr-o corporatie – cuvant ce nu exista in vocabularul nostru in ‘80 cand m-am nascut eu.

Si daca tot a venit vorba de mine… Eu sunt Eugen si am asteptat 40 de ani ca sa implinesc propria-mi alegere de la botez. De fapt, “Mersul Trenurilor” insemna ca imi place sa calatoresc, nu ca voi invata carte multa. Si pixul… probabil ca se referea la faptul ca voi impartasi cu voi, din pix, experienta mea de calatorie intr-un van (duba), in Europa, timp de cateva luni de zile.

Si pentru ca nu sunt singur in aceasta aventura… mai bine o las pe ea sa se introduca:

Desi al meu tata isi dorea sa ma fi nascut baiat, sunt Raluca, o fata zambitoare, cu apucaturi de baiat ce-i drept, dar ca o raza de soare. Imi place ca lumea sa ma cunoasca pentru a-si putea forma propria-i parere asupra-mi…

Ma voi stradui sa spun ca sunt o fiinta empatica si curioasa. Cred in comuniunea omului cu natura si in energii, care este una de fapt.

De mica am lucrat in negot, apoi nu mi-am mai inchipuit viata fara munca, frumoasa ce-i drept; am avut parte doar de job-uri care mi se potriveau ca o manusa. Gandul care incepuse sa ma bata, “sa plec in lume” mi se parea asa de grosolan, mintea punandu-si 37372 de intrebari…

Si uite-ne aici, eu, cea cu mintea in 7 parti, mereu facand ceva, impreuna cu barbatul cu care impartasesc ganduri si experiente de mai bine de un an, in aceasta poveste…

O poveste care se numeste #2hearts4wheels si este despre a trai intr-o masina transformata de noi in casuta pe roti, prin toata Europa pentru moment dar poate si pe alte continente, cine stie unde ne va duce drumul?!

Raluca, Eugen si Shooby
#2hearts4wheels